Consent Popup
Drag

Termenul „insolvență” generează adesea teamă în rândul operatorilor economici, deoarece de cele mai multe ori este asociat cu imaginea unei societăți care intră în faliment și ulterior este dizolvată. Totuși, este esențial ca o societate să înțeleagă în primul rând care sunt obligațiile sale în cazul în care se află în incapacitate de plată, iar mai apoi să conștientizeze că legislația privind insolvența poate oferi protecția necesară pentru salvarea afacerii, prin utilizarea corectă și la timp a instrumentelor legale disponibile.

Astfel, în situația în care o societate înregistrează datorii certe, lichide și exigibile care depășesc pragul de 50.000 de lei, iar scadența acestora a fost depășită cu mai mult de 60 de zile, aceasta are obligația legală de a depune la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de insolvență, în termen de cel mult 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Este important de subliniat că, în ipoteza în care sunt întrunite condițiile de mai sus, demersul de deschidere a procedurii de insolvență nu reprezintă o opțiune, ci o obligație legală expresă, iar nerespectarea acestei obligații poate atrage consecințe grave precum: 

  • nedepunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței într-un termen de 6 luni de la expirarea perioadei legale (30 de zile de la apariția stării de insolvență) constituie infracțiunea de bancrută simplă și se sancționează conform art. 240 din Codul penal.
  • în cazul în care întârzierea solicitării privind deschiderea procedurii de insolvență s-a realizat cu rea-credință de către administrator, acesta poate răspundere personal și patrimonial pentru toate datoriile societății, în conformitate cu prevederile specifice din Legea insolvenței nr. 85/2014.
  • întârzierea în recunoașterea și declararea stării de insolvență reduce semnificativ șansele societății de a se redresa printr-un plan de reorganizare.


Totodată, ceea ce este mai puțin cunoscut în practică este că declanșarea procedurii de insolvență într-o manieră controlată poate reprezenta o reală oportunitate de salvare a afacerii, în special prin adoptarea unui plan de reorganizare. Printre avantajele concrete ale acestei abordări se numără:

  • scade presiunea din partea creditorilor întrucât se suspendă acțiunile judiciare inițiate de creditori împotriva societății debitoare pentru recuperarea sumelor datorate;
  • încetarea executărilor silite aflate în curs;
  • stoparea calculului dobânzilor și penalităților aferente obligațiilor scadente, acestea fiind limitate la data deschiderii procedurii;
  • scutirea de la plata taxelor de timbru pentru acțiunile introduse în instanță de către societatea aflată în insolvență, în legătură cu recuperarea creanțelor;
  • posibilitatea continuării activității curente a societății;
  • rezilierea contractelor comerciale dezavantajoase, în condițiile prevăzute de lege;
  • achitarea creanțelor societății conform planului de reorganizare aprobat de creditori, care poate include plăți parțiale sau chiar excluderea unor categorii de creanțe de la plată.


Prin urmare, o societate aflată în dificultate financiară are nu doar obligația legală, ci și posibilitatea reală de a folosi procedura de insolvență ca pe un mecanism de redresare, evitând riscurile grave asociate pasivității sau tergiversării.

 

Avocat Pol Alexandra